de-as fi nemuritor n-as vrea decat sa mor!

funerariile unei muste

Te uiti fara speranta prin geamul aurind iar printre picaturile de sange iti vezi piatra...

pentru prima oara dupa mult timp iti tresare inima ...si nu de groaza

pentru ca iti place ceea ce vezi...

Si continui sa speri...

curand....

curand....

curand buzele iti vor amorti iar numele ei va muri o data cu ele...

curand...

intiparita pe retine va fi in alb si negru imaginea ei...care va zambi...dar lasa ca ne intalnim noi dincolo...

Metamorf

Ascult finalul unui banc corupt,

Ascult cum rade plaia...

Plangeau si muntii-ndragostiti de noi,

Cantau 3 lebede din aripi...

M-au ratacit p-aici!

Mi-a batut vantul urma de stele...

Si frunza mi-a plecat de mult

Si piatra din calcaie...

Credeam c-am sa rezist mai mult...

Tot verde-uitat...

De ploaie si de vant ramas-am mort,

La fel de mut, de orb...

De surd.

De-ar fi s-ascult as asculta cum plange plaja...

Spalata de-al nostru sange-ncepator,

Zvagnind in rauri...

Zugravind povesti....

Cu ingeri nemuritori.

Cioburi...

De mi-ar fi ramas...

Dar sarea de pe frunte,

Ne-a uscat gradina.

In spume de albastru ma cauta lumina...

Iar eu pierdut,

Ca de-obicei,

Pe o carare...

Sapam gropi...

si-mpuscam stele.