in loc de testament

va fi o dimineata in care plaoia va inlocui lacrimile de care m-am saturat deja de-atata timp. va fi o dimineata in care vantul nu va mai bate pentru a se amesteca cu respiratia mea, iar cosmarul ce nu ma lasa noaptea sa dorm, va inceta sa-mi stice fiecare inceput al zilei. aceea va fi o zi in care gandul meu nu va mai umbla haihui iar ochii vor refuza sa se inchida. suspinele vor uita si ele sa-si faca aparitia intre zambetele false.

vor plange si vor suspina altii, gandurile altora vor fi impanzite de venin. ochii lor isi vor cauta linistea, iar ei umbland haihiu ca si pana acum, iar somnul lor nu va mai fi in veci odihnitor.

pe buzele tuturor va domni tacerea caci urechile lor vor fi auzit ultimul cuvant al buzelor mele.

PIU!

Posezi o fantezie,
ce si-a infipt adanc in constiinta mea
sagetile ei otravite;
Ne scaldam la fiecare asfintit
in mrejele ei,
laturi,
scursuri parfumate,
cel putin nu mai putim a hoit, cum se intampla cu ceilalti.
Noi suntem speciali;
Atat de speciali ca rasaritul se reprogrameaza
pentru ca lumina lui sa nu ne mai manjeasca fetele
nebune, dupa-atata noi;
Vantul ne evita sa nu ne-mprastie mirosul,
mirosul de noi;
Scrijeliti in culori
ne taram cadavrele unul langa celalalt,
incercam sa zambim,
dar pescarusii stiu ca suntem falsi;
Iar din oglinda-ti vor sopti mereu:
doar un cosmar;
****** ******

***** *****

Si IAR te-nseli,
caci iadul este mai aproape decat crezi,
iar din sicriu iesim usor;
Poteci s-avem,
caci gropi mai sunt destule;
MACAR DE-AI STII...