SOS

va tai degetele...promit ca nu veti simti,

inchis in propria-mi inchisoare...evadez...

prin moarte...

imi aduc mereu aminte...

sunt o bucata moale de plastelina

pe care din pacate...sau...

din fericire... nu aveti cum sa o modelati,

nu mai aveti degete, remember???

toata lumea ar fi fost fericita daca eram doar o bila...

fara imperfectiuni, fara cratere, fara spinii mei ce nu pot intepa...

dar suprafata mea e otravitoare, aerul din jurul meu e otravitor,

letal e tot ce ma inconjoara...

existenta mea imi subjuga propria-mi existenta

sunt sclavul propriilor mele opinii...

dar mint continuu,cand vorbesc cu mine

iar ce stiu, ce stiu ca am, nu stiu daca stiu cu adevarat

nu stiu daca tot ce e bine acum e adevarat...

in linistea mea nimic nu ajunge,

doar ecoul strigatului meu dupa ajutor

bazaie inca dupa propria-i salvare

25 noiembrie

intr-un rasarit intarziat
statuile plang langa pustiu
ruginit,amar surasul meu apus
omoara muste...

...

construim vise si le facem cadou...

in praful ridicat de furtuni
ascundem realul...
atat de banal
suna acum atat de grotesc...
-singuri supravietuim!!!
lasand pe altii sa-ti poarte cosciugul,
sa te prezinte: "asta-i el"
printr-o propaganda falsa
am incercat sa-mi scriu singur istoria in prea multe variante...
iar rezultatul e imbucurator...
atat de placut sa stii ca acum tu controlezi totul,
si totusi altul iese-nvingator...
existenta mea in cele multe lumi paralele depinde doar de ce las in fiecare din ele,
iar ce cauti tu n-a ajuns pana aici...
Dominant peste tot, mai normal decat vroiam
inca nu-mi vine sa cred...

inca mai cred in prezent...

tarana din tarana

se plimba puradeii in jos si in sus, de-a lungul si de-a latul

Si trei bunici, din patru, privesc si rad a moarte...

Nici ei nu mai rezista mult..

Iar noi, in visele tot mai desarte, descurcam moartea nod cu nod...

Ce trist e frate...foarte trist

Sa crezi ca tu esti prost

Cand tu de fapt esti doar muist...

Din gauri ce se nasc in lunga noastra nepasare

Ies tot mai negrii norii gri...

Iar eu ca...prostii...cati ca voi?

Condusi de-atata-amar spre spre tarmurile goale

ne alintam iar cu uitare

si ne-necam mirosul...

categoric refuzam

Nu stie inca sa mearga si tu il lasi sa alerge...

normal ca musca din asfalt...

Acum plangi!

Copil tampit!N-au tras mortii clopotele inca peste tarana noastra...

ErOrI

Cand timpul mi-e singurul stapan

in lumea asta muritoare

Voi tot aveti tupeul nesimtit

sa-mi pregatiti sicriul...

Undeva-ntr-un ciclu aproape infinit

apusul nu-si mai are rostul

Cand in acelasi haos ce m-a prins

se instaleaza linistea...

iar ce-am creat in zborul lor, doi, ciori,

s-a prabusit intr-un moment de moarte clinica

Bine spuneau cei invatati:

"omniprezenta e prostia!"

Sub masca lui de SELFRESPECT

mi-a murit EU'-n culise

Si nu mai dau vina pe voi, Dar ma intreb iar:

"dac-ar fi oare, mai musca-As fi oare mai ou???"

Dac-acceptam un inceput, un singur lucru-i clar

atunci am gresit noi prima oara...

in loc de testament

va fi o dimineata in care plaoia va inlocui lacrimile de care m-am saturat deja de-atata timp. va fi o dimineata in care vantul nu va mai bate pentru a se amesteca cu respiratia mea, iar cosmarul ce nu ma lasa noaptea sa dorm, va inceta sa-mi stice fiecare inceput al zilei. aceea va fi o zi in care gandul meu nu va mai umbla haihui iar ochii vor refuza sa se inchida. suspinele vor uita si ele sa-si faca aparitia intre zambetele false.

vor plange si vor suspina altii, gandurile altora vor fi impanzite de venin. ochii lor isi vor cauta linistea, iar ei umbland haihiu ca si pana acum, iar somnul lor nu va mai fi in veci odihnitor.

pe buzele tuturor va domni tacerea caci urechile lor vor fi auzit ultimul cuvant al buzelor mele.

PIU!

Posezi o fantezie,
ce si-a infipt adanc in constiinta mea
sagetile ei otravite;
Ne scaldam la fiecare asfintit
in mrejele ei,
laturi,
scursuri parfumate,
cel putin nu mai putim a hoit, cum se intampla cu ceilalti.
Noi suntem speciali;
Atat de speciali ca rasaritul se reprogrameaza
pentru ca lumina lui sa nu ne mai manjeasca fetele
nebune, dupa-atata noi;
Vantul ne evita sa nu ne-mprastie mirosul,
mirosul de noi;
Scrijeliti in culori
ne taram cadavrele unul langa celalalt,
incercam sa zambim,
dar pescarusii stiu ca suntem falsi;
Iar din oglinda-ti vor sopti mereu:
doar un cosmar;
****** ******

***** *****

Si IAR te-nseli,
caci iadul este mai aproape decat crezi,
iar din sicriu iesim usor;
Poteci s-avem,
caci gropi mai sunt destule;
MACAR DE-AI STII...

de-as fi nemuritor n-as vrea decat sa mor!

funerariile unei muste

Te uiti fara speranta prin geamul aurind iar printre picaturile de sange iti vezi piatra...

pentru prima oara dupa mult timp iti tresare inima ...si nu de groaza

pentru ca iti place ceea ce vezi...

Si continui sa speri...

curand....

curand....

curand buzele iti vor amorti iar numele ei va muri o data cu ele...

curand...

intiparita pe retine va fi in alb si negru imaginea ei...care va zambi...dar lasa ca ne intalnim noi dincolo...

Metamorf

Ascult finalul unui banc corupt,

Ascult cum rade plaia...

Plangeau si muntii-ndragostiti de noi,

Cantau 3 lebede din aripi...

M-au ratacit p-aici!

Mi-a batut vantul urma de stele...

Si frunza mi-a plecat de mult

Si piatra din calcaie...

Credeam c-am sa rezist mai mult...

Tot verde-uitat...

De ploaie si de vant ramas-am mort,

La fel de mut, de orb...

De surd.

De-ar fi s-ascult as asculta cum plange plaja...

Spalata de-al nostru sange-ncepator,

Zvagnind in rauri...

Zugravind povesti....

Cu ingeri nemuritori.

Cioburi...

De mi-ar fi ramas...

Dar sarea de pe frunte,

Ne-a uscat gradina.

In spume de albastru ma cauta lumina...

Iar eu pierdut,

Ca de-obicei,

Pe o carare...

Sapam gropi...

si-mpuscam stele.

eternitati sudate

Mi-a murit ceasul
Si ticaitul surd...
Acum adun sub mine praf
sa ma ridic...
Dar in imaginatia mea difuza
Clipa-mi alterneaza...
....
Nu-mi pansa rana...
caci se va vindeca..
Dar scoate-mi catusele...
Acum sunt iar nemuritor...