avatar

visam... doar in vise mai putem simti...in realitate suntem morti...suntem ca niste roboti programati...
mancam...dormim...si ne conectam inapoi la retea...
si fiecare poate sa isi aleaga avatarul...
"ce faci frate...ce level ai?"
abia acum mi-am dat seama ca seamana cu matrix...
sau doar o iau razna...cred ca incep sa pierd semnal...imi bazaie ecranul si se aude un tiuit al drak de sacaitor...trebuia sa-mi iau duracel

la tigani

poate ca va veni o zi cand picioarele nu imi vor mai alerga in directii singure

e o chestie ciudata si cu singuratatea asta...o cauti zi de zi... o cauti in intuneric...co cauti in timp...o cauti acolo unde oamenii intregi la cap nu ar merge...iar cand o gasesti iti e frica sa ramai doar tu cu gandurile tale...

ti-e frica sa nu iasa tiganu din boscheti si sa iti ia visele...si te intrebi: de unde-atatea vise???

o sa cam moara de foame...caci sunt sarac...iar visele ramase sunt expirate, defecte...nimeni nu le mai poate folosi...dar mie imi plac si plec... ma voi izola in adunari, printre oameni, ca o constanta-n integrala...va veni cineva sa ma dea la o parte, sa-mi scoata ochii si sa-mi calauzeasca picioarele...

pana atunci mai dau o fuga...

la tigan

nimicuri

esti inconjurat de un negru aprins...iar orice miscare te ustura...propria-ti umbra incearca sa fuga de tine...iar tu te opui... cararea pe care mergeai cu atata incredere intr-o padure plina de maracini se transforma...si-ti arata calea spre turn...turnul printesei cu parul lung...si te prinzi de el,,,te prinzi ca-ntr-o panza de paianjen din care nu vrei sa scapi... simti cum propria-ti fiinta ti este maruntita...dar tu ai superglue...iar cand paladinii ce stateau de straja dorm ai grija la propriu-ti pumnal caci sta sa se infiga in spatele tau...palosu lu greuceanu...din peretele ce-mi sprijina capul ies aburi de sange...christos a inviat... sunt un zeu...cazut in infern...nu-ti face griji e doar un cosmar