tarana din tarana

se plimba puradeii in jos si in sus, de-a lungul si de-a latul

Si trei bunici, din patru, privesc si rad a moarte...

Nici ei nu mai rezista mult..

Iar noi, in visele tot mai desarte, descurcam moartea nod cu nod...

Ce trist e frate...foarte trist

Sa crezi ca tu esti prost

Cand tu de fapt esti doar muist...

Din gauri ce se nasc in lunga noastra nepasare

Ies tot mai negrii norii gri...

Iar eu ca...prostii...cati ca voi?

Condusi de-atata-amar spre spre tarmurile goale

ne alintam iar cu uitare

si ne-necam mirosul...

categoric refuzam

Nu stie inca sa mearga si tu il lasi sa alerge...

normal ca musca din asfalt...

Acum plangi!

Copil tampit!N-au tras mortii clopotele inca peste tarana noastra...

ErOrI

Cand timpul mi-e singurul stapan

in lumea asta muritoare

Voi tot aveti tupeul nesimtit

sa-mi pregatiti sicriul...

Undeva-ntr-un ciclu aproape infinit

apusul nu-si mai are rostul

Cand in acelasi haos ce m-a prins

se instaleaza linistea...

iar ce-am creat in zborul lor, doi, ciori,

s-a prabusit intr-un moment de moarte clinica

Bine spuneau cei invatati:

"omniprezenta e prostia!"

Sub masca lui de SELFRESPECT

mi-a murit EU'-n culise

Si nu mai dau vina pe voi, Dar ma intreb iar:

"dac-ar fi oare, mai musca-As fi oare mai ou???"

Dac-acceptam un inceput, un singur lucru-i clar

atunci am gresit noi prima oara...