si uite-ma din nou...
ma-ntreb...pasarea phoenix...isi aminteste de fiecare data cand renaste...ultima ei suflare...
"data viitoare nu mai mananc furnici...imi dau mancarimi" sau pur si simplu ca a trait atat de mult pana akm...degeaba...stie oare ca pentru ea nu va exista niciodata finalul....in intunericul tunelului inchide ochii si isi sterge amintirile...oare poate sa raceasca...oare cum poate sa traiasca fara sa iubeasca...
poate ca ne asemanam atat de mult cu ea...doar ca noi ne amintim...noi racim...si noi iubim...
noi cu siguranta, de fiecare data cand vom inchide ochii pe intuneric, sa ascundem in liniste lacrimile noastre, note proaste,amintirile nu vor disparea niciodata... oricat am vrea noi... ele ne hranesc sufletul si-al meu sigur nu moare de foame...
desi incerc...
sa il omor...il schingiuiesc...il leg de maini si de picioare, ii cos buzele...dar el manaca...
mananca si prinde puteri...rupe lanturile cu care l-am legat,sparge zidurile cutiei in care l-am ascuns si gaseste mereu iesirea prin intunericul pe care l-am asternut pe ochii lui...
si o data cu el nevoia de tine creste...odata cu el lipsa ta ma ameteste...ma plimba nebun acolo unde toata lumea are lacrimi in ochi... acolo unde nu ma deosebesc de ceilalti, unde toti sunt la fel de nebuni ca mine...
iar abia acolo reusesc sa il imbat...sa il prind iar in lanturi, sa il ascund in intuneric...
pana data viitoare...cand va prinde iar puteri...
si va intra pe usa mare de lemn putred le la intrare...si va lua ink doua beri...una pentru el si una pentru mine...
"vino cu mine prietene,vino sa vezi sfarsitul"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu