tarana din tarana

se plimba puradeii in jos si in sus, de-a lungul si de-a latul

Si trei bunici, din patru, privesc si rad a moarte...

Nici ei nu mai rezista mult..

Iar noi, in visele tot mai desarte, descurcam moartea nod cu nod...

Ce trist e frate...foarte trist

Sa crezi ca tu esti prost

Cand tu de fapt esti doar muist...

Din gauri ce se nasc in lunga noastra nepasare

Ies tot mai negrii norii gri...

Iar eu ca...prostii...cati ca voi?

Condusi de-atata-amar spre spre tarmurile goale

ne alintam iar cu uitare

si ne-necam mirosul...

categoric refuzam

Nu stie inca sa mearga si tu il lasi sa alerge...

normal ca musca din asfalt...

Acum plangi!

Copil tampit!N-au tras mortii clopotele inca peste tarana noastra...