Cand timpul mi-e singurul stapan
in lumea asta muritoare
Voi tot aveti tupeul nesimtit
sa-mi pregatiti sicriul...
Undeva-ntr-un ciclu aproape infinit
apusul nu-si mai are rostul
Cand in acelasi haos ce m-a prins
se instaleaza linistea...
iar ce-am creat in zborul lor, doi, ciori,
s-a prabusit intr-un moment de moarte clinica
Bine spuneau cei invatati:
"omniprezenta e prostia!"
Sub masca lui de SELFRESPECT
mi-a murit EU'-n culise
Si nu mai dau vina pe voi, Dar ma intreb iar:
"dac-ar fi oare, mai musca-As fi oare mai ou???"
Dac-acceptam un inceput, un singur lucru-i clar
atunci am gresit noi prima oara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu