Ne plimbăm ţinându-ne de mână,Contorizând minute.
POFTIM,
uitând ce-avem deja,
la frunze verzi şi raze noi de soare.
Călcând pe groapa proaspăt şlefuită ne lăudăm că ştim!!!
că suntem conştienţi de EA...
BUT STILL,
Păşim ca să ne putem mişca...
PLÂNGEM!!!
pentru a putea uita...
Şi totuşi, timpul trece...
iar noi săpăm ca proştii...
CÂRTIŢE în lumea noastră.
Închid ochii...
Pavajul rece mă gâdilă sub frunte...
Abia acum văd stele...
la tine plouă!
Cum aş putea găsi lumina,
Când eu sunt EU iar aia-i gaură de ŞOBOLAN
Nu luăm în seamă scroafa de la colţ:
-E proaspătă?
-Desigur!!!O avem de-o lună...
Am înţeles de ce plângeam,
Când încă nu vedeam...
SPERAM!!!
Acum ne-ncolăcim şi ne muşcăm singuri de coadă...
Ah...TREZI_M_AŞ!!!
no comment!
RăspundețiȘtergere