într-o capcană de drumuri ne învârtim cu toţii în cercuri când am putea mai uşor sa urmăm cursul râului... de ce sa ne evaporam ca apoi sa plângem iar pămantul... nu vom reuşi sa rămânem noroi... dar ne lăsăm duşi de curtenii calzi undeva spre nicăieri... credeai ca vei putea scapă. credeai ca te poţi ascunde. credeai. poate credinţa asta nu e chiar aşa de buna cum se spune... continuaţi sa va hraniţi...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere